Institutul Român pentru Drepturile Omului

Istoric

Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO) organism independent, cu personalitate juridică, înființat prin lege – Legea nr. 9/1991-, reprezintă prima instituție națională pentru drepturile omului creată în România după 1989.

Prin înființarea acestui organism, autoritățile românești răspundeau, la acea vreme, preocupărilor Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Europei și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, care prin numeroase rezoluții și recomandări încurajau crearea și dezvoltarea unor instituții naționale independente cu atribuții specifice în domeniul promovării și protecției drepturilor omului și prin alte mijloace decât cele din sfera judiciară. Prin crearea Institutului Român pentru Drepturile Omului ca organism național independent de promovare a drepturilor omului s-a urmărit pe de o parte umplerea unui gol, existent în acel moment, între prevederile legislative și militantismul pentru drepturile omului, iar pe de altă parte să se asigure o armonizare între structurile statale și societatea civilă prin înființarea unei instituții capabile să coopereze cu amândouă.

Institutul este membru al Rețelei Europene a Instituțiilor Naționale pentru Drepturile Omului, al Asociației Comisiilor Francofone de Drepturile Omului, al Institutului European de Drept de la Bruxelles și al Institutului Internațional de Drept de Expresie și Inspirație Franceze. IRDO a urmat în întreaga sa evoluție respectarea Principiilor de la Paris formulate în 1991 la Conferința consacrată instituțiilor naționale de drepturile omului, principii devenite document oficial al Adunării Generale ONU în 1993, și care au în vedere un mandat „cât mai larg posibil”, care să aibă la bază standardele universale ale drepturilor omului și care să includă dubla responsabilitate de a promova și de a proteja drepturile omului, acoperind toate drepturile, independență față de guvern, independență garantată prin Constituție sau prin lege, putere adecvată de investigare, pluralism, inclusiv prin structura personalului și/sau cooperare efectivă și resurse umane și financiare adecvate. Totodată, Institutul s-a dezvoltat potrivit cerințelor formulate și de Consiliul Europei prin Recomandările R (79) 16 și (97) 14 și Rezoluția (97) 11 ale Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei. Ancorându-și preocupările în realitățile concrete ale fiecărei perioade, ale fiecărei etape, Institutul a avut permanent în vedere organizarea unui cadru corespunzător și crearea unor mijloace adecvate pentru aplicarea și respectarea concretă a drepturilor omului, pentru o mai bună cunoaștere și conștientizare a lor.

Institutul și-a orientat activitatea punând un accent deosebit pe desfășurarea unor programe și parteneriate care să răspundă mai bine cerințelor internaționale și naționale de promovare a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, de formare a categoriilor de persoane care au răspunderi în domeniul protecției acestora. Colaborarea cu instituțiile publice, mediul academic, organizațiile neguvernamentale cu preocupări în domeniul drepturilor omului ș.a. și experiența acumulată de-a lungul timpului au asigurat Institutului o capacitate sporită de acțiune, în scopul îndeplinirii atribuțiilor conferite de Legea nr. 9/1991, ca instituție națională independentă de promovare a drepturilor omului, acesta manifestându-se ca o interfață, ca o punte de legătură între instituțiile statului și societatea civilă.

Astfel, în septembrie 1991, Centrul ONU pentru Drepturile Omului din Geneva (devenit ulterior Înaltul Comisariat pentru Drepturile Omului) și Guvernul României au încheiat un acord cu privire la punerea în aplicare a unui Program de asistență tehnică de specialitate pe o durată de trei ani. Programul s-a încheiat în toamna anului 1994 și a fost apreciat la final ca fiind „primul program cu adevărat amplu de servicii consultative și asistență tehnică desfășurat de Centrul pentru Drepturile Omului”.

Deși schema de principiu inițială desemnase IRDO drept adresant al unora dintre activitățile de asistență ale Centrului, Institutul și-a asumat de la bun început, și a și fost privit ca atare de Centrul ONU din Geneva, rolul de partener și coorganizator.

În perioada 1992-1994, au fost organizate ca parte integrantă a acestui program opt serii de cursuri, adaptate nevoilor speciale ale diferitelor grupuri profesionale. Ele au inclus ciclurile „Drepturile omului în administrarea justiției” – șase cursuri, „Predarea și învățarea drepturilor omului” – patru cursuri, „Mijloacele de informare și drepturile omului”, „Drepturile omului și problema minorităților”, „Prevenirea și rezolvarea conflictelor dintre cetățeni și administrația locală”, „Drepturile copilului” etc. Beneficiarii acestor cursuri au fost judecători, procurori, avocați, personal din rândurile poliției și penitenciarelor, învățători și profesori, reprezentanți ai personalului administrației centrale și locale, ziariști și reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale cu preocupări în domeniul drepturilor omului.

Așa cum se apreciază și în Raportul de evaluare al Comisiei ONU pentru Drepturile Omului, „IRDO a devenit de fapt un factor activ central, atât în ceea ce privește asistența acordată în organizarea seminariilor cât și la elaborarea și distribuirea materialelor informative”. Într-adevăr, subliniază în continuare experții ONU, în multe privințe „IRDO a fost partenerul local al Centrului, acționând ca o legătură neoficială între Centru și funcționarii și agențiile Guvernului, acordând sprijin logistic, adresând invitații participanților, recrutând experți locali, traducând și distribuind materialele Programului, asigurând premisele și facilitățile tehnice necesare. Se reflectă astfel, contribuția Institutului, fără de care, Programul nu ar fi progresat atât de eficient precum a făcut-o”.

În etapa următoare, volumul activităților de formare de formatori a crescut considerabil, iar Institutul a început să organizeze intensiv cursuri la nivel de zone și apoi la nivel de județe. Totodată, IRDO a inițiat și alte cursuri, cu teme precum „Drepturile omului în acțiune”, „Drepturile femeii” etc. O evoluție paralelă este Universitatea Internațională a Drepturilor Omului, inițiată și coordonată de IRDO, ale cărei cursuri anuale s-au bucurat încă de la început de o largă și reprezentativă participare.

Activitățile desfășurate de IRDO au o structură complexă încă de la înființarea sa. În orientarea acțiunilor sale cu caracter științific, o direcție importantă o reprezintă inițierea de cercetări asupra unor aspecte variate ale promovării și respectării drepturilor omului în România și în context internațional. În acest sens, munca de cercetare a fost în special îndreptată spre reglementările naționale și internaționale, spre instituții și organisme, vizând diferite categorii de drepturi, generale și speciale, și spre progresele înregistrate în respectarea acestora. Toate acestea s-au concretizat prin: prezentarea de lucrări la colocvii naționale și internaționale, rapoarte consultative în domeniul legislației, inclusiv prin opinii privind măsura în care legile adoptate sunt conforme cu standardele internaționale etc.

De asemenea, încă de la înființare, Institutul Român pentru Drepturile Omului a organizat seminarii și simpozioane cu participare internă și internațională, încercând să implice toți factorii guvernamentali și neguvernamentali cu răspunderi și preocupări în domeniul drepturilor omului, cu scopul aplicării sau găsirii de noi soluții pentru o mai bună conștientizare și respectare a drepturilor omului în România. Până în prezent, Institutul Român pentru Drepturile Omului a organizat sau a participat la numeroase manifestări.

Acestea au cuprins, între altele, colocviul „Reforma instituțiilor internaționale de protecție a drepturilor omului”, organizat de IRDO la București între 15-17 martie 1993, și apreciat de ONU ca reuniune pregătitoare a Conferinței Mondiale a Drepturilor Omului de la Viena. „Declarația de la București”, elaborată cu această ocazie cuprindea propuneri concrete menite să îmbunătățească activitatea instituțiilor internaționale de protecție a drepturilor omului s-a bucurat de un larg interes și a fost adoptată ca document oficial al Adunării Generale pentru Conferința Mondială de la Viena (A/Conf.157/PC/42/Add.8/27 April 1993). Tot printr-o participare largă și reprezentativă s-au caracterizat și reuniunile științifice internaționale pe teme ca „Adopția internațională în țările europene”, „Turismul și drepturile omului”, primul seminar pe această temă din lume, ale cărui concluzii și recomandări, cuprinse în declarația adoptată, au fost trimise guvernelor și organizațiilor internaționale, sau „Metode și mijloace didactice în predarea drepturilor omului” etc.

Pe baza unei ample documentări, Institutul a elaborat un anteproiect pentru Legea Avocatului Poporului, instituție cu un rol esențial în apărarea drepturilor omului, iar apoi a organizat în București, împreună cu Consiliul Europei, la 1-2 noiembrie 1993, un simpozion internațional care s-a bucurat de participarea unor experți ai Consiliului Europei, reprezentanți ai instituției Ombudsmanului din Spania, Danemarca și Polonia, precum și a unor parlamentari, politicieni, magistrați și oameni de știință.

Anteproiectul elaborat de Institutul Român pentru Drepturile Omului împreună cu comentariile făcute în cadrul simpozionului au fost adoptate de un grup de deputați care, pe baza lor, au înaintat Biroului Camerei Deputaților un proiect cu privire la instituția Avocatului Poporului.

De asemenea, la cererea Comisiilor Parlamentului, IRDO a efectuat cercetări, a pus la dispoziție documentații care i-au fost solicitate și și-a exprimat puncte de vedere asupra mai multor proiecte de lege în domeniul legislației civile și penale.

În vederea informării organismelor publice, a organizațiilor neguvernamentale și a cetățenilor, IRDO a editat și publicat numeroase volume și broșuri – cursuri, cercetări și documentații, inclusiv traduceri ale documentelor internaționale, periodice precum și rapoarte cu privire la progresele înregistrate pe linia protecției drepturilor omului în România și la activitățile Institutului. Dintre acestea menționăm cu titlu de exemplu revista trimestrială „Drepturile omului”, care cuprinde studii, cercetări, articole, materiale documentare, jurisprudența Curții Constituționale a României, a Curții Europene a Drepturilor Omului, cu rezumate în limbile engleză și franceză, precum și lucrări publicate în volume, unele în ediții bilingve sau chiar trilingve, cum sunt „Drepturile omului în acțiune”, „Cadrul legislativ și instituțional pentru minoritățile naționale din România”, „Drepturile omului – Societatea civilă – Democrație parlamentară”, „Seminarul internațional OSCE asupra toleranței”, „Șanse egale, șanse reale”, „Minoritățile. Statut. Perspective”, „Principalele instrumente internaționale privind drepturile omului”, „Protecția juridică a drepturilor omului”, „Repere pentru o filosofie a drepturilor omului”, pentru a menționa doar câteva.

În paralel, s-a dezvoltat Centrul de documentare și informare în domeniul drepturilor omului, care a fost creat și funcționează în cadrul Institutului. Acest fond considerabil de cărți și periodice conține, pe lângă volume și alte publicații privind reglementările și mecanismele internaționale și naționale în domeniu, o serie de lucrări fundamentale în materie, ceea ce atrage beneficiari din toate grupurile de vârstă, interesați de problematica drepturilor omului. Multe dintre acestea provin din donații făcute de Centrul ONU din Geneva, UNESCO, instituții reprezentative canadiene, Universitatea VRIJE din Bruxelles, Institutul de Drept Comparat din Lausanne, care a acordat totodată asistență de specialitate în organizarea și clasificarea bibliotecii, Fundația Canadiană pentru Drepturile Omului, institute sau centre științifice cu orientare similară din alte țări etc. Activitățile Institutului se bucură de aprecierea, colaborarea și sprijinul constant al mai multor personalități ale vieții științifice, politice și culturale din România și din străinătate, reprezentanți ai instituțiilor publice învestite cu administrarea justiției, precum și reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale.

Activitatea Institutului a fost răsplătită de-a lungul timpului cu o serie de premii la nivel internațional și național, din partea unor instituții precum Comisia Națională Consultativă de Drepturile Omului din Franța, Uniunea Juriștilor din România, Consiliul de Mediere ș.a.

Institutul Român pentru Drepturile Omului are un rol important și o contribuție evidentă la promovarea și protecția drepturilor și libertăților fundamentale prin activitatea de formare, informare, cercetare și consultanță pe care a desfășurat-o de-a lungul timpului.

În acest efort de durată, Institutului Român pentru Drepturile Omului îi revine un rol specific, ce nu poate fi îndeplinit decât în parteneriat cu organismele statale și organizațiile neguvernamentale.